Uff...sacosele asta-s prea grele... si ploua destul de tare.
Zgribulita si incarcata de cumparaturi, ma indreptam spre umila mea casa, umbrela ... la caldurica zacea comod printre alte chestii utile si inutile din granta. In spatele meu, un domn foarte elegant pe la vreo 40-45 de ani:
-Domnisoara, mergeti mai pe centru, in felul acesta nu va veti murdarii pe pantofi.
Zambesc politicos domnului elegant si-mi continui drumul. Se aud pasi repezi.
-Nu stau departe, vreo 20 de pasi, dar va pot ajuta cu sacosele acelea...si-mi trage una din mana.
-Va ajut cu placere, v-am spus, macar 20 de metri.
-Multumesc! (Zambesc la gandul ca n-au pierit toti oamenii politicosi.
-Stiti, eu si sotia mea nu mai avem multe lucruri in comun, nu prea mai discutam, lucrurile s-au cam racit intre noi.
- imi pare rau sa aud asta.
- Te pot invita la o cafea?...Imi permiti sa-ti vorbesc la pertu'?
- Nu, nu va permit, cat despre cafea...nici vorba.
- Macar ca-ntre prieteni.
- Nu-mi sunteti prieten, deci nu.
- Putem discuta chestiuni legate de viata, de orice altceva...
- Va rog...a-ti ajuns acasa?
- Am trecut putin, totusi...nu vreti sa serviti o cafea cu mine?
- Multumesc, nu...si nu vreau sa va retin.(intind mana dupa sacosa, o apuc...dar individul nu-i da drumul).
- O cafea nu inseamna mare lucru...putem sa ne cunoastem mai bine...
- Imi dati sacosa? Am spus nu. Clar? (ii fortez mana, imi venea sa-i dau un sut intre...sau lasa, nu-mi bat capul cu criza varstei mijlocii).
- Poate totusi va razganditi, numele meu este Puia...striga dupa mine in timp ce-mi continuam drumul prin ploaie.
- Imi veneau in gand numai cuvinte de "lauda si sanatate" pentru el.
1.Pacat...parea un om politicos, poate ca era, poate, dar foarte insistent.
2.Pacat...s-a stricat repede :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu