Prietenii mei nu ma lasa singura nici cand vreau.
Se spune ca un om trebuie sa-si faca cel putin cinci prieteni de-a lungul vietii ... eu acum am doar doi, doi prieteni...nu cred in buni prieteni sau cei mai buni prieteni. Am doua prietene care mi-au fost alaturi in momentele dificile ale vietii, fara sa ceara ceva in schimb, fara sa spuna "mi-ai ramas datoare".
Elena...fata/femeia care stie cele mai intunecate ganduri ale mele... cele mai frumoase sau urate secrete, prietena pe umarul careia plang de fiecare data cand mi-e greu si care nu mi-ar spune niciodata sa incetez, care ma asculta de fiecare data cu acelasi interes intr-o problema pe care a auzit-o poate de n ori.
Luminita...la care voi fi domnisoara de onoare pe 24 Mai, colega si prietena de plimbari lungi in anii facultatii, de destainuiri si alte chestii studentesti, cam scumpa la vedere dar intotdeauna neschimbata...fata care-mi spune de fiecare data ca-s zapacita si nesanatoasa. La fel ca ea.
Replici intre prietene:
Elena: - Am mai slabit, vezi?
Eu: - Nu pot sa te sufar, intotdeauna reuseti, ma oftici, nu te suport.
Lumi: - Vi da...la cununia mea?
Eu: - Normal ca am sa vin, pot eu sa ratez "nenorocirea" vietii tale.
Se pare ca mai am de trait pana voi ajunge la 5 prieteni...la treilea e pe drum...Radu...dragul de el...mi-a adus scoici de la mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu