cum crestem...

Tin minte cum eram: micuta, slabanoaga, simpatica (scandurica)...mama ne facea mereu hainutele cele mai frumoase, mie si surorii mele, aveam un apartament mare la bloc, mult mai mare decat cele obisnuite, era un fel de vila construita pentru mai marii orasului, iar tata a obtinut-o cu greu...doar ca sa ne fie noua bine...era frumoasa, moderna, cu doua balcoane :)) tin minte cum odata am facut focul pe balcon...eram mici si cam tantaloaice...nu mai stiu de ce...dar stiu ca ne-am chinuit al naibi de tare sa-l stingem si sa scoatem fumul din casa.
Imi mai aduc aminte, cu drag, de jocurile din fata blocului...sotronul, coarda, tara tara vrem ostasi, ulii si vanatorii, tenis....aveam in bloc un baiat, Catalin, viitor tenismen si ne lasa sa jucam cu el, ne si imaginam ca peste cativa ani vom spune "cu el am jucat tenis in copilarie" :))...aveam timp pentru toate, iar ziua parca era mai lunga atunci. La ora 8 seara trebuia sa fim in casa, nici un minut mai tarziu...ii mai fentam cateodata, una statea de 6...alta se juca....apoi...66 si fugeam.
In zilele de toamna...seara...dupa ce adormeau ai nostrii, ne strangeam cu totii afara...noi saream balconul..si mergeam la "cerut" visine, struguri, dovleci - ii scobeam, ii ciopleam si le puneam lumanari inauntru...am vazut noi pe la tv ca asa fac unii oameni din alte tari ca sa alunge spiritele rele. :))
Totul era frumos atunci...
Acum am crescut si fiecare stie ce are de facut.